Cetatea Poenari. 1480 de trepte până sus. Cineva avusese ideea să urcăm câte două odată, ca să le reducem numărul la jumătate... ceea ce nu am reuşit pe tot parcursul. Dar peisajul a meritat efortul.
Nu le-am numărat... nici gând! Scria în prospect, evident... da, le-am urcat pe toate, şi acum mi-e tare uşor să urc cele patru etaje de acasă :)) Ştii ce e mişto, că taxa de intrare la cetate se plăteşte după ce urci toate treptele...
Cetatea Poenari. 1480 de trepte până sus. Cineva avusese ideea să urcăm câte două odată, ca să le reducem numărul la jumătate... ceea ce nu am reuşit pe tot parcursul. Dar peisajul a meritat efortul.
RăspundețiȘtergereMmai era soluţia scurtăturilor...se câştiga 15 minute la urcat...
RăspundețiȘtergereAha! Dar pe trepte am urcat cam 15 minute cu totul! :))
RăspundețiȘtergereDoar dacă alergai!
RăspundețiȘtergereE minunata privelistea de acolo. Cred ca de acolo, pe timp de noapte, cerul este un adevarat spectacol, daca este senin.
RăspundețiȘtergereLe-ai urcat pe toate? Ca de numarat, nu cred. Sigur scrie în prospect!
RăspundețiȘtergereNu le-am numărat... nici gând! Scria în prospect, evident... da, le-am urcat pe toate, şi acum mi-e tare uşor să urc cele patru etaje de acasă :))
RăspundețiȘtergereŞtii ce e mişto, că taxa de intrare la cetate se plăteşte după ce urci toate treptele...
Ar putea face invers, cine ajunge e gratis! Acuma eu nu stiu, sunt mai multi cei care ajung sau cei care rateaza?
RăspundețiȘtergereTe-ai putea muta la opt!
Cred că sunt mai mulţi cei care ajung! E ca în viaţă...
RăspundețiȘtergere